Dacă pe de o parte, unii nostalgici duc dorul vremurilor de industrializare accelerată, este de menționat, pe de altă parte, faptul că emisiile de CO2 pe cap de locuitor în România, în 1989, se ridicau la 9,1 tone, dublu față de media globală. În 2020, aceste emisii au scăzut la 3,71 tone, sub media globală, de 4,46 tone.
Dacă inițiativele în domeniu vor fi aplicate cu voință și viziune, România are șansa de a fi campioană europeană și un model la nivel internațional de atingere a țintelor de mediu. Practic, zeci de orașe se califică pentru a deveni verzi, iar starea actuală a domeniului este mai bună decât ne-am putea aștepta.
Printr-un concurs de evoluții și factori, România este într-o poziție privilegiată de a-și reduce impactul negativ asupra planetei. Investițiile importante din anii trecuți în energie hidro, regenerabilă (eoliană și solară) și nucleară își arată roadele – țara are cele mai scăzute emisii de CO2 pe cap de locuitor din Europa. Tranziția dificilă, îndelungată și nici acum încheiată la o economie avansată, de mileniu trei, a avut ca rezultat industrii mai puține, dar și mai puțin poluatoare și cu consum de energie mai redus.
În condițiile în care combaterea schimbărilor climatice și scăderea temperaturii globale au devenit urgențe, grație rezultatelor acestei ecuații, datele publicate de Comisia Europeană arată că România este printre puținele țări din UE ce și-au atins țintele de mediu asumate în Strategia Europa 2020. Iar orașele României, tot mai multe, fac deja demersuri pentru a deveni verzi. Și demonstrează că se poate – la Cluj, 55% din locuințele la bloc au fost termoizolate cu fonduri private și ale asociațiilor de locatari; la Râmnicu Vâlcea s-a pornit un program masiv de eficientizare energetică a fondului construit, cu ajutorul unor instrumente financiare inovative (Primăria preia costurile de eficientizare a clădirilor și cetățenii plătesc eșalonat, pe mai mulți ani, aceste investiții, în contraparte la economiile generate ca urmare a intervențiilor); Consiliul local din Oradea a aprobat un proiect de producere de hidrogen verde pe care să îl ardă în turbina pe gaz de la CET-ul orașului, pentru a obţine curent electric şi încălzire. „Este vorba de echipamente care descompun apa cu ajutorul curentului electric, în hidrogen şi oxigen. Instalaţiile vor fi compatibilizate cu echipamentele CET-ului, care vor folosi hidrogen alături de gaz, pentru a reduce cantitatea de combustibili fosili folosită”, a explicat pentru „Bihoreanul” inginerul Ioan Maghiar, din cadrul Direcţiei Management Proiecte cu Finanţare Internaţională a Primăriei.
Cele mai importante investiții sunt cele în tranziția sectorului energetic de la producerea de energie din surse poluatoare (cărbune, gaz) către energie ce provine din surse regenerabile (hidro, eolian, solar) și din surse cu poluare scăzută (nuclear). De asemenea, sunt încurajate politici ce reduc emisiile generate de sectorul transportului, singurul domeniu unde au crescut emisiile de gaze cu efect de seră în ultimii ani în România, cu încurajarea tranziției rapide către o flotă de vehicule electrice, notează urbanizehub.ro.
Orașele românești au o bază de pornire foarte bună pentru a deveni verzi și prin instrumente cum este CURB (Climate Action for Urban Sustainability), al Băncii Mondiale, care permite estimări ale emisiilor de gaze, pornind de la date pentru orașe similare și cu clipuri video care detaliază cum poate fi folosit instrumentul.
De altfel, Google a folosit instrumentul CURB pentru estimarea emisiilor de gaze cu efect de seră pentru toate orașele mari din lume, pe două sectoare vitale, Transport și Clădiri. A rezultat estimarea potențialului de a echipa acoperișurile clădirilor cu panouri solare, informație care permite Primăriei să vadă câtă energie poate fi generată prin instalarea de panouri solare pe clădiri și ce imobile au cel mai mare potențial solar.
În context, un recent raport Greenpeace – „O resursă nefolosită — Potenţialul fotovoltaic al clădirilor publice din România”, care analizează datele oferite de primării din 11 oraşe ale României privind potenţialul solar al clădirilor publice – arată că 11 oraşe din România pot economisi peste 4 milioane euro anual utilizând energie fotovoltaică, potenţialul energiei fotovoltaice instalate pe clădirile din patrimoniul oraşelor analizate depăşind cu până la de trei ori necesarul instalat pentru acoperirea în întregime a consumului cumulat anual.
Concret, costurile de generare a energiei solare pe acoperişurile clădirilor deţinute de administraţiile locale variază între 71 euro/MWh şi 79 euro/MWh, cu mult sub preţurile actuale ale electricităţii. „Potenţialul fotovoltaic al clădirilor publice din România este mare şi neexploatat. Criza energetică şi climatică, dar şi condiţiile favorabile energiei verzi la nivel european impun deblocarea rapidă a acestei resurse. Este în puterea primarilor să acţioneze, să evalueze potenţialul de energie fotovoltaică şi să înceapă implementarea proiectelor. De asemenea, se impune crearea unui cadru legislativ ambiţios, cu ţinte clare şi imediate, care să grăbească acest proces”, susține Marian Mândru, campaigner pentru climă şi energie în cadrul Greenpeace România.
Un alt mijloc de a scădea masiv impactul asupra climei și de a completa tabloul trecerii orașelor la stadiul de verzi este apelul la lemn pentru imobile. Un nou studiu citat de Daily Mail demonstrează că edificarea mai multor case din lemn în marile orașe ar putea contribui semnificativ la reducerea impactului schimbărilor climatice.
Practic, cercetătorii de la Potsdam Institute of Climate Impact Research susțin că peste 100 miliarde de tone de emisii de dioxid de carbon ar putea fi „evitate” până în 2100 dacă 90% din noua populație urbană globală ar locui în clădiri din lemn, resursă regenerabilă și cu cea mai mică amprentă de carbon dintre toate materialele de construcții utilizate în prezent. „Producția de lemn prelucrat eliberează mult mai puțin CO2 decât cea de oțel și ciment. Lemnul prelucrat stochează, de asemenea, carbon.
În prezent, mai mult de jumătate din populația lumii trăiește în orașe. Până în 2100, acest număr va crește semnificativ, ceea ce înseamnă că vor fi construite mai multe case din oțel și beton, majoritatea având o amprentă de carbon serioasă. Dar avem o alternativă: putem găzdui noua populație urbană în clădiri de înălțime mijlocie – adică patru până la 12 etaje – realizate din lemn”, argumentează Abhijeet Mishra, autorul principal al studiului.
Imagine de Manfred Antranias Zimmer de la Pixabay
[…] un panou solar poate fi suficient de mic pentru a încăpea într-un rucsac. Panourile mai mari pot ilumina […]