Franța cere includerea nuclearului și a banilor publici în ecuația obținerii hidrogenului verde

Dincolo de cercetare, decizii, inovare, asumări și politici guvernamentale, tranziția la energie regenerabilă include și un roi de interese și mult lobby. Unul dintre actorii europeni principali ai domeniului este Franța, mare susținătoare a energiei nucleare și mare putere europeană, care joacă un rol central în toate politicile comunitare.

În timp ce, pe de o parte, Uniunea Europeană și-a dezvăluit programul REPowerEU, pentru a reduce rapid dependența de combustibilii fosili și a accelera tranziția ecologică, pe de altă parte, ministrul francez al Energiei, Agnès Pannier-Runacher, face demersuri pentru a-l determina pe comisarul UE pentru Energie, Kadri Simson, să includă nuclearul printre sursele de energie pentru producerea așa-numitului hidrogen „verde”.

Țintele enumerate în programul european includ producerea a 10 milioane de tone de hidrogen verde până în 2030 și importarea a 10 milioane de tone din țări terțe care respectă aceleași standarde de mediu și tehnologice. Potrivit unei scrisori citate de EURACTIV Franța, oficialul francez își justifică cererea cu argumentul că regulile actuale lasă puțin loc pentru producerea de hidrogen verde din electricitate „cu emisii reduse de carbon”, în principal din amintita energie nucleară. „Având în vedere prioritatea absolută a următorului deceniu pentru hidrogen, […] singura problemă importantă este conținutul de carbon al hidrogenului produs și nu vectorul de producție”, i-a scris Pannier-Runacher comisarului european.

În scrisoarea sa, demnitarul francez a urmărit și așa-numitul principiu al „adiționalității”, care permite ca hidrogenul regenerabil să fie etichetat „verde” atâta timp cât este produs din mixuri de energie electrică ce conțin mai mult de 90% din surse regenerabile: „Nu se aplică bine țărilor cu un mix de electricitate care este deja în mare măsură decarbonizat, unde furnizarea de energie electrică prin rețea trebuie tratată pe picior de egalitate cu livrările directe prin contracte cu surse regenerabile”. Amestecurile „în mare măsură decarbonizate”, precum mixul francez, care produce doar 80 gCO2/MWh din cauza dependenței mari de energia nucleară, ar trebui, de asemenea, exceptate, potrivit ministrului francez.

Mișcarea vine în contextul în care regulile Comisiei Europene pentru denumirea combustibililor de transport de origine nebiologică, inclusiv hidrogen, regenerabili sunt stricte, în ciuda lobby-ului din industrie, scriu Corinna Klessmann, Felix von Blücher și Malte Gephart.

O altă îngrijorare menționată în scrisoare este strategia UE de import de hidrogen, care, potrivit Guvernului francez, prezintă un risc de răspândire a importurilor de hidrogen care nu respectă standardele de producție ale UE.

Un alt element al disputei este faptul că, în conformitate cu proiectul de directivă a UE privind energia regenerabilă, banii publici nu pot contribui la finanțarea producerii de energie electrică pentru obținerea de hidrogen verde. „Acest lucru pare contraproductiv în ceea ce privește urgența climatică și ar putea fi dificil de implementat, având în vedere diferitele forme pe care le poate lua sprijinul public”, notează Pannier-Runacher. Așadar, ministrul francez a cerut Comisiei să lase la latitudinea statelor membre introducerea în mix a energiilor cu emisii scăzute de carbon la același nivel cu energiile regenerabile, atât timp cât acest lucru contribuie la reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră.

Doar că poziția pro-nucleară a francezilor când vine vorba de hidrogenul verde nu este împărtășită în totalitate de industrie. Jorgo Chatzimarkakis, CEO al Hydrogen Europe, care reprezintă interesele industriei în 25 de țări din UE, a declarat că scrisoarea este dovada că Franța „lucrează singură” la nuclear și se pune într-o „poziție insulară periculoasă”.

Între timp, Guvernul francez a anunțat mai multe măsuri de urgență pentru a stimula producerea de energie electrică din surse regenerabile înainte de iarnă. Printre acestea, renews.biz enumeră și posibilitatea ca noile ferme eoliene și solare să-și vândă electricitatea direct pe piață timp de 18 luni înainte de a-și bloca Contractele pentru Diferență (CfD). Acest lucru ar putea permite proiectelor care au câștigat deja o licitație să își suplimenteze capacitatea cu până la 40% înainte de finalizare. Mai mult, guvernul intenționează să ia în considerare evoluția costurilor materiilor prime în CfD, punctează directorul de politici WindEurope, Pierre Tardieu: „Măsurile de urgență ale guvernului înseamnă mai multă generare de energie electrică în următoarele luni și mai multă securitate energetică pentru întreprinderile și cetățenii francezi. În același timp, anunțul unei zone eoliene de 2 GW în largul insulei Oléron confirmă că Franța este serioasă în privința marilor sale planuri eoliene offshore”.