By Statele cele mai bogate ale lumii își fac (încă un) club – de data aceasta unul climatic. Imaginat de actualul cancelar al Germaniei în plină pandemie, când era ministru de Fubanțe, noul club ai cărui termeni tocmai i-a prezentat oficial va reuni țări „ambițioase, îndrăznețe și cooperante”.
Pe direcția schimbărilor climetice și al altor urgențe de mediu, aceste atribute ar putea fi aplicate aproape oricărui stat, dar clubul lui Scholz va fi unul exclusivist, urmărind să unifice statele mari în schemele lor climatice. „Am lucrat intens la idee de atunci, iar astăzi am convenit asupra termenilor inițiali de referință, înființând astfel Clubul Climatic”, a explicat cancelarul, la Berlin. Nu întâmplător – Germania deține președinția rotativă a G7 în 2022, deci ce moment mai bun pentru a anunța un nou club exclusivist?
„Termenii de referință” de patru pagini a Clubului – un fel de… Constituție – îl descriu ca pe un „forum interguvernamental de discuții cu ambiție ridicată”: „Scopul său este de a contribui la creșterea acțiunii climatice la nivel global, facilitând o tranziție a producției industriale spre emisii aproape zero”.
Lansarea Clubului Climatic este departe de a fi finalizată și se va întâmpla efectiv la COP28, în decembrie 2023. Până atunci este timp să se „cristalizeze” ultimele direcții și petru inițiatori de a se asigura că imaginea este una de succes.
„Termenii de referință de astăzi pentru Clubul climatic nu îndeplinesc ceea ce este necesar pentru a accelera decarbonizarea industriei grele la nivel internațional. Această propunere nu este la înălțimea potențialului și nici a ambiției declarate a Președinției germane. Termenii rămân vagi cu privire la substanța clubului și la așteptările membrilor săi”, argumentează Domien Vangenechten, expert în cadrul grupului de reflecție climatică E3G.
Dar ideea a surâs și altora. Cu puțin timp înainte ca Scholz să anunțe că țările G7 au fost de acord cu condițiile Clubului „său”, Administrația Biden a propus UE ceva similar, o variațiune pe aceeași temă, mai precis crearea unui consorțiu pentru a stimula comerțul cu metale a căror producție a emis mai puțin CO2 decât în altă parte, creând în același timp tarife pentru oțelul care este mai puțin „verde”, potrivit The New York Times.
La acest anume punct trebuie menționat faptul că pentru a se alătura acordului, țările ar trebui să se asigure că industriile lor de oțel și aluminiu îndeplinesc anumite standarde de emisii, precum și să se angajeze să nu producă în exces oțel și aluminiu – cerințe care probabil vor împiedica aderarea Chinei.
Simultan, negocierile privind mecanismul UE de ajustare a frontierei de carbon s-au încheiat la Bruxelles. Instrumentul este conceput pentru a penaliza mărfurile care sunt produse mai ieftin și fără a stabili un preț adecvat impactului asupra climei față de UE. Doar că aderarea la Clubul climatic va reprezenta o scutire de la această regulă…
Deocamdată, acordul clubului climatic se angajează să lucreze „spre o înțelegere comună prin analiza comparativă a eficacității și impactului economic al unor astfel de politici, inclusiv a instrumentelor de atenuare a schimbărilor climatice”. Un posibil rezultat al unei astfel de înțelegeri comune ar fi că normele americane, precum cele stabilite prin Actul de reducere a inflației, ar putea conta pentru diferența dintre prețurile de producție din UE și cele din SUA, reducând efectiv taxa de carbon la frontiera aplicată produselor din SUA.
Pe de altă parte, Clubul Climatic atrage atenția statelor africane. Potrivit EURACTIV, PIB-ul Mozambicului, de exemplu, ar scădea cu aproximativ 1,5% numai din cauza tarifelor la exporturile de aluminiu, potrivit Centrului pentru Dezvoltare Globală. Mauritania și Senegalul ar fi, de asemenea, afectate, avertizează think-tank-ul. În plus, experții arată că „sprijinul pentru țările în curs de dezvoltare este destul de vag”, iar membrii Clubului climatic pot să ofere sprijin țărilor în curs de dezvoltare, dar numai dacă vor…
Imagine de Gordon Johnson de la Pixabay
Comments