By Ca mare putere europeană, Germania dă tonul în multe sectoare de activitate. Atunci când Comisia Europeană și-a dublat obiectivul de producție de biometan din deșeuri agricole, cu planul REPowerEU, de 300 miliarde de euro, pentru a spori independența față de combustibilii fosili ruși până în 2027, industria de profil și-a frecat mâinile. Dar frământările „intestine” au început imediat – fermierii își schimbă prioritățile, cer securitate financiară pe termen lung pentru noile producții, iar ecologiștii sunt contra.
În teorie, Germania ar trebui să joace un rol important în astfel de eforturi comunitare: țara are aproape 9.800 de instalații de biogas, din 20.000 la nivelul UE, conform noilor date prezentate de industrie. Dar, în ciuda cererii crescute pentru biogaz ca alternativă la combustibilii fosili, președintele Asociației Germane pentru Biogaz, Horst Seide, califică dezvoltarea industriei din acest an ca „nu tocmai palpitantă”: numărul de fabrici și capacitatea lor totală de producție abia a crescut nesemnificativ în acest an față de cel precedent. „Importanța biogazului ca sursă de energie regenerabilă flexibilă, fiabilă și aplicabilă universal este deosebit de evidentă în criza actuală”, argumentează Seide.
Nemulțumirea industriei vine de la obstacolele puse în fața dezvoltării sectorului – dorința de a investi a fost diminuată de „cerințele legale excesive”, precum și de instabilitatea geopolitică. Mai precis, în timp ce industria se declară dornică să se adapteze, așteptările lungi pentru obținerea autorizațiilor de construire fac dificil de prezis dacă o investiție va avea sens. „Dacă îmi spui acum că pot termina ceva în doi ani, nu pot să știu ce situație a pieței, ce cadru politic va fi la acel moment”, adaugă Seide la lista de motive pentru care situația actuală îi frustrează pe mulți reprezentanți ai industriei.
Politicul pare să fi auzit semnalul. Parlamentarii germani, prin Comisia pentru climă și energie, au propus revizuirea legii securității energetice a țării. Odată cu amendamentele de pe listă, „barierele în calea creșterii pe termen scurt a producției de biogaz sunt eliminate”, a subliniat, într-un comunicat, grupul parlamentar al social-democraților, aflați la guvernare.
Practic, se prevede relaxarea legislației construcțiilor relevante pentru instalațiile de biogaz, creșterea accesibilității subvențiilor pentru instalațiile care utilizează gunoi de grajd pentru producerea de biogaz, o suspendare temporară a plafonului la producția de biogaz.
Parlamentarii estimează că acest lucru ar trebui să permită o creștere rapidă a producției. Ministrul Agriculturii verzi, Cem Özdemir, a subliniat, de asemenea, anterior că producția de biogaz poate contribui nu numai la încălzirea ecologică în zonele rurale, ci și la consolidarea veniturilor fermierilor.
Asociațiile fermierilor germani au criticat anterior modificarea Legii privind energia din surse regenerabile adoptată de Bundestag, pe motiv că nu oferă suficient sprijin pentru biogaz.
„Este complet de neînțeles că, în mijlocul acestei crize energetice de anvergură, o sursă de energie domestică durabilă, cum ar fi biogazul, să fie redusă în producția de electricitate, căldură și biometan. Acest lucru va face Germania și mai dependentă de cărbune și gaze naturale în această criză”, susține Bernhard Krüsken, secretarul general Asociației fermierilor germani (DBV). Una dintre preocupările asociațiilor este, așadar, faptul că finanțarea pentru instalațiile de biogaz nu este asigurată pe termen lung.
„În prezent, instalațiile de biogaz pot fi exploatate profitabil, datorită prețurilor ridicate la energie, dar au nevoie de siguranță pe partea veniturilor, deoarece sunt investiții continue de făcut”, a explicat șeful Hauptstadtbüro Bioenergie, Sandra Rostek.
În timp ce instalațiile de biogaz pot reprezenta o importantă sursă suplimentară de venit pentru fermierii locali și pot contribui la producția locală de energie electrică și căldură, criticii susțin că producția deturnează produsele secundare importante ale agriculturii, cum ar fi gunoiul de grajd sau reziduurile din culturi, de la „afacerea de bază” – producția alimentară. Mai mult, biogazul nu este produs din subproduse care apar oricum, ci prin înlocuirea unor culturi precum porumbul sau grâul, ceea ce declanșează o altă „mișcare tectonică”: competiția pentru teren arabil.
Militanții pentru mediu nu sunt deloc convinși că dereglementarea producției de biogaz este calea de urmat și avertizează că producția nu trebuie să devieze resurse cum ar fi pământul sau biomasa departe de producția de alimente și ar trebui să fie limitată la materialele reziduale care sunt produse oricum și nu iau teren suplimentar.
„Deși suspendarea temporară a plafonului la producția de biogaz poate fi un pas pragmatic în contextul actualei crize a gazelor, este important să nu dereglementăm asta în viitor”, a declarat Johann Rathke, activist pentru agricultură și utilizarea terenurilor, la WWF Germania, punctând pericolul ca fermierii să se concentreze prea mult pe producția de culturi energetice, ceea ce ar putea duce la dezvoltarea monoculturii, în detrimentul producției de alimente. Din datele prezentate de Asociația Germană pentru Biogaz rezultă că un total de peste 1,3 milioane de hectare de teren au fost folosite pentru biomasă pentru producerea de biogaz în 2021, marea majoritate înlocuind porumbul.
La rândul lor, activiștii Greenpeace adaugă, printr-un comunicat, o notă în tot acest concert de interese divergente: „Biogazul nu este o alternativă la gazul natural. Înlocuiește producția de alimente și orice presiune suplimentară asupra ecosistemelor naturale pune în pericol biodiversitatea”.
Comments