By În anul 2009, statele membre ale UE promiteau 100 miliarde de dolari pe an în asistență financiară țărilor în curs de dezvoltare. Era (altă) criză atunci… În anii care s-au scurs nu s-a atins această țintă asumată, pe care Europa o promite din nou.
Miniștrii Economiei din UE-27 au adoptat concluzii ale unei reuniuni prin care își reiterează angajamentul de a realiza finanțarea internațională pentru schimbările climatice. Declarația a subliniat necesitatea de a „crește ambiția și de a accelera acțiunile ca răspuns la schimbările climatice”. În declarația lor, miniștrii anunță că se așteaptă ca „obiectivul să fie îndeplinit în 2023”. Așadar, angajament, estimări, așteptări…
La o prvire mai atentă, după aproape 15 ani, documentul tot lasă ceva „portițe” – în fond, sunt alte crize peste Europa. Un paragraf complet este dedicat „necesității de a consolida acțiunea privind pierderile și daunele” legate de impactul negativ al schimbărilor climatice în regiunile cele mai vulnerabile.
Cu toate acestea, nu sunt asumate angajamente financiare concrete, promițându-se în schimb sprijin pentru continuarea unui dialog instituit la COP26, de la Glasgow, pentru a aborda acest subiect. „Pierderile și daunele rămân o problemă extrem de controversată, în care s-au observat puține progrese concrete până în prezent – în ciuda impactului la scară largă și în creștere, foarte vizibil, al schimbărilor climatice asupra țărilor din întreaga lume”, este de părere Kate Levick, directorul finanțelor durabile la think tank-ul E3G, vorbind despre viitoarea reuniune COP27.
Practic, deși se vorbește mult despre „pierderi și daune”, în realitate nu se poate găsi un acord cu privire la forma pe care ar putea-o lua un astfel de mecanism. Anul trecut, la conferința privind clima COP26, blocul G77 al țărilor în curs de dezvoltare a propus crearea unei Facilități de finanțare a pierderilor și a daunelor, un fond pe care marii emitenți ar trebui să-l plătească pentru a ajuta regiunile vulnerabile afectate de dezastrele climatice. Dar nu s-a putut ajunge la un compromis la discuțiile trecute din cadrul privind schimbările climatice, regiunile mai bogate, cum ar fi Statele Unite și Uniunea Europeană căutând soluții alternative – inclusiv scheme de asigurare care ar transfera o parte din povară către sectorul privat.
COP26 a instituit și Dialogul de la Glasgow, care încearcă să reunească părțile interesate pentru a găsi posibile soluții pentru pierderi și daune. Dar acesta a fost criticat ca fiind un „magazin de discuții fără sfârșit”.
Ca în multe alte cazuri, realitatea din teren nu așteaptă consensul politicienilor. Într-o scrisoare recentă către șeful UE pentru climat, Frans Timmermans, activiștii ecologiști citați de EURACTIV au subliniat lipsa finanțării pentru activități precum ajutor, reabilitare, reconstrucție și relocare. Potrivit scrisorii, finanțarea trebuie furnizată sub formă de granturi, nu bazate pe asigurări, „care este în mod clar insuficientă și inadecvată scopului date fiind riscurile actuale și viitoare” și nici sub formă de împrumuturi, „care creează sarcini nesustenabile ale datoriilor pentru țările în curs de dezvoltare”.
Între timp, regiuni europene precum Scoția, Valonia și, mai recent, zone din Danemarca au luat măsuri pe cont propriu, cu angajamente de multe milioane de euro dedicate în mod special fondurilor pentru pierderi și daune. „Țările din nordul global trebuie într-adevăr să facă un pas înainte cu oferte politice și financiare pentru a sprijini și accelera tranziția în țările din sudul global”, susține consilierul principal al E3G, Maria Pastukhova. Din 2023 încolo, se pare…
Comments