By Organizația Meteorologică Mondială (WMO), agenție specializată a ONU, trage un nou semnal de alarmă vizavi de presiunea pe care o pune timpul pe schimbarea sistemelor energetice la nivel global. În recentul raport „2022 State of Climate Services: Energy”, experții punctează că furnizarea de energie electrică din surse de energie curată trebuie să se dubleze în următorii opt ani pentru a se limita creșterea temperaturii globale. În caz contrar, există riscul ca schimbările climatice, vremea extremă și stresul hidric să submineze securitatea energetică și chiar să pună în pericol aprovizionarea cu energie regenerabilă.
Raportul anual al instituției privind starea serviciilor climatice, care include contribuții de la 26 de organizații diferite, se concentrează pe energie deoarece aceasta deține cheia acordurilor internaționale privind dezvoltarea durabilă și schimbările climatice. „Sectorul energetic este sursa a aproximativ trei sferturi din emisiile globale de gaze cu efect de seră. Trecerea la forme curate de generare a energiei, cum ar fi energia solară, eoliană și hidroelectrică – și îmbunătățirea eficienței energetice – este vitală dacă dorim să prosperăm în secolul XXI. Scopul este zero net până în 2050. Dar vom ajunge acolo doar dacă dublam furnizarea de energie electrică cu emisii scăzute în următorii opt ani. Timpul nu este de partea noastră, iar clima noastră se schimbă în fața ochilor noștri. Avem nevoie de o transformare completă a sistemului energetic global”, susține secretarul general al OMM, Petteri Taalas.
Pe lângă avertismente, documentul evidențiază și oportunitățile uriașe pentru rețelele electrice ecologice de a contribui la combaterea schimbărilor climatice, la îmbunătățirea calității aerului, la conservarea resurselor de apă, la protejarea mediului, la crearea de locuri de muncă.
Raportul include studii de caz practice: avertismentele meteorologice timpurii protejează aprovizionarea cu energie în Beijing, testele de stres climatic asigură distribuția adecvată a electricității în Dolomiții italieni, sistemele de avertizare din Tadjikistan anunță condițiile uscate pentru planificarea operațiunilor hidroenergetice; măsurătorile radiațiilor solare susțin amplasarea panourilor solare pe barierele de zgomot în Germania.
Până în 2050, nevoile globale de electricitate – care vor crește de-a lungul anilor, electrificarea fiind o pârghie strategică pentru a aborda obiectivele net zero – vor fi satisfăcute în principal cu energie regenerabilă, solarul fiind cea mai mare sursă de aprovizionare. „Acum este momentul să accelerăm tranziția către un viitor cu energie regenerabilă. Orice lucru în afara unei acțiuni radicale și imediate va elimina în cele din urmă șansa de a rămâne pe calea de 1,5°C. Crizele energetice și climatice împletite au expus în mod dramatic slăbiciunile și vulnerabilitățile unui sistem economic puternic dependent de combustibilii fosili.
Avansarea tranziției către surse regenerabile este o alegere strategică pentru a aduce energie la prețuri accesibile, locuri de muncă, creștere economică și un mediu rezistent oamenilor și comunităților de pe teren”, punctează Francesco La Camera, directorul general al Agenției Internaționale pentru Energie Regenerabilă.
Securitatea energetică în pericol major… guvernele au alte priorități
Schimbările climatice afectează în mod direct furnizarea de combustibil, producția de energie, precum și rezistența fizică a infrastructurii energetice actuale și viitoare. Valurile de căldură și seceta pun deja sub stres generarea de energie existentă, ceea ce face și mai importantă reducerea emisiilor de combustibili fosili. Impactul fenomenelor meteorologice, ale apei și climatice extreme mai frecvente și mai intense este deja clar.
În ianuarie 2022, întreruperi masive de curent cauzate de un val de căldură istoric în Buenos Aires, Argentina, au afectat aproximativ 700 000 de oameni. În noiembrie 2020, liniile electrice acoperite cu ploaie înghețată în Orientul Îndepărtat al Federației Ruse, lăsând sute de mii de case fără electricitate timp de câteva zile.
În 2020, 87% din electricitatea globală generată din sistemele termice, nucleare și hidroelectrice depindea direct de disponibilitatea apei. Între timp, 33% dintre centralele termice care se bazează pe disponibilitatea de apă dulce pentru răcire se află în zone cu stres ridicat de apă. Acesta este și cazul a 15% din centralele nucleare existente, o pondere estimată să crească la 25% în următorii 20 de ani. 11% la sută din capacitatea hidroelectrică este, de asemenea, situată în zone cu stres puternic de apă, iar 26% din barajele hidroenergetice existente și 23% din barajele proiectate se află în bazine hidrografice care în prezent prezintă un risc mediu până la foarte mare de deficit de apă.
Centralele nucleare nu depind doar de apă pentru răcire, ci sunt adesea situate în zonele de coastă joase și, prin urmare, sunt potențial vulnerabile la creșterea nivelului mării și la inundațiile legate de vreme. De exemplu, centrala nucleară Turkey Point, din Florida, SUA, care se află la nivelul mării, va fi amenințată în următoarele decenii, Autoritatea Internațională pentru Energie Atomică punctând urgența îmbunătățirii regulate a practicilor operaționale.
O tranziție la energia regenerabilă va ajuta la atenuarea stresului global în creștere pentru apă, deoarece cantitatea de apă utilizată pentru a genera electricitate prin solar și eolian este mult mai mică decât în cazul centralelor electrice mai tradiționale, fie pe bază de combustibili fosili, fie pe bază de nucleare.
Aprovizionarea din surse cu emisii scăzute trebuie să se dubleze până în 2030 dacă lumea vrea să ajungă la zero net până în 2050, arată raportul. Dar angajamentele actuale ale țărilor sunt cu mult sub ceea ce este necesar pentru a îndeplini obiectivele stabilite de Acordul de la Paris, lăsând un decalaj de 70% în cantitatea de reduceri de emisii necesare până în 2030.
În ciuda riscurilor pe care unele națiuni le-au experimentat, cu rezultate dramatice, prin pierderi de vieți omenești, recolte sau pagube de sute de miliarde de dolari, doar 40% din planurile de acțiune privind schimbările climatice prezentate de guverne la Convenția-cadru a Națiunilor Unite privind schimbările climatice (UNFCCC) acordă prioritate adaptării în sectorul energetic, iar investițiile sunt scăzute. Politicile și reglementările necesare pentru a permite decarbonizarea în sectorul energetic sunt încă deosebit de slabe în Africa, America de Sud și Asia, potrivit Băncii Mondiale, iar recunoașterea nevoii de servicii pentru a sprijini energia regenerabilă este deosebit de scăzută în multe părți ale lumii. Ceea ce periclitează însăși ținta 2050.
Africa: 1% investiții, 60% beneficii
Practic, investițiile în surse regenerabile trebuie să se tripleze până în 2050 pentru a pune lumea pe o traiectorie net zero, potrivit cifrelor citate în raport. În 2019–2020, cele mai multe investiții în energie regenerabilă au fost făcute în regiunea Asiei de Est și Pacific (în principal China și Japonia), urmate de Europa de Vest și America de Nord. Dar țările în curs de dezvoltare, pe lângă faptul că sunt și cele mai afectate de schimbările climatice (și în multe cazuri, totuși, cel mai puțin responsabile…) sunt subreprezentate atunci când vine vorba despre accesul la finanțare pentru energie curată.
Fluxurile financiare publice internaționale către țările în curs de dezvoltare în sprijinul energiei curate și al realizării ODD 7 au scăzut în 2019 pentru al doilea an consecutiv, la 10,9 miliarde de dolari. Acest nivel de sprijin a fost cu 23% mai mic decât cel furnizat în 2018. Europa tocmai a promis din nou că ținta de 100 miliarde de dolari, asumată în 2009, ar putea fi atinsă în… 2023. Un bun exemplu pentru potențialul uriaș pentru întreaga omenire al schimbării de optică și al beneficiilor enorme la nivel global este Africa.
Potrivit raportului WMO, continentul se confruntă deja cu efecte severe ale schimbărilor climatice, în ciuda faptului că poartă cea mai mică responsabilitate pentru această problemă. Scăderea costurilor cu tehnologiile curate ar putea fi un nou viitor nu doar pentru Africa, ci și pentru întreaga lume, întrucât această parte a planetei poate contribui enorm la reducerea decalajului în nevoia de energie regenerabilă.
Țările africane au oportunitatea de a profita de potențialul neexploatat și de a deveni actori majori pe piață. Africa găzduiește 60% dintre cele mai bune resurse solare la nivel global, dar are doar 1% din capacitatea fotovoltaică instalată. Și totuși, atingerea obiectivelor energetice și climatice ale Africii înseamnă mai mult decât dublarea investițiilor în energie în acest deceniu, cu o creștere uriașă a adaptării – dar numai 2% din investițiile în energie curată din ultimele două decenii au fost făcute în Africa.
Accesul la energie modernă pentru toți africanii ar necesita o investiție de 25 miliarde de dolari anual, ceea ce reprezintă aproximativ… 1% din investiția globală în energie în prezent. „Trebuie urgent să răspundem la impactul tot mai mare al schimbărilor climatice asupra sistemelor energetice dacă vrem să menținem securitatea energetică în timp ce accelerăm tranziția la zero net. Acest lucru necesită o planificare pe termen lung și o acțiune politică îndrăzneață pentru a stimula investițiile, care, la rândul lor, trebuie susținute de date meteorologice și climatice cuprinzătoare și fiabile”, spune dr. Fatih Birol, director executiv al Agenției Internaționale pentru Energie.
Deși sectorul energetic folosește în mod obișnuit prognoze meteo de până la 15 zile, există mai puțină experiență în utilizarea datelor climatologice. Dar utilizarea mai eficientă a informațiilor climatice ajută la extinderea infrastructurii de energie și la eficiența sistemului de energie curată.
Aplicațiile serviciilor climatice pentru energie include planificarea achizițiilor de gaz și energie electrică, gestionarea răspunsurilor în situații de urgență, a capacității și a resurselor (de exemplu, managementul rețelei/distribuției, producția/prețurile de energie electrică), optimizarea exploatării centralelor regenerabile, în special a lacurilor de acumulare și a operațiunilor hidroenergetice.
WMO a emis rapoarte anuale privind starea serviciilor climatice din 2019. Ediția din acest an include contribuții din partea mai multor parteneri decât oricând, în frunte cu Agenția Internațională pentru Energie, Agenția Internațională pentru Energie Atomică, Agenția Internațională pentru Energie Regenerabilă, Energie Durabilă pentru Toți, Energie ONU, Fundația ENEL, Fondul de Adaptare, Fondul Verde pentru Climă, Global Environment Facility, Serviciul Copernicus pentru Schimbări Climatice și multe altele, inclusiv organizațiile din sectorul privat și ale societății civile.
Comments