Inovații contracronometru în decarbonizare

Cantități mari de dioxid de carbon care încălzește planeta sunt create în timpul fabricării multor materiale cheie care ne susțin viața – de la hârtie la plastic. Împreună, aceste emisii ascunse „încorporate” creează mult mai mult CO2 decât toate avioanele, camioanele, mașinile, trenurile și navele din lume la un loc. Analistul de mediu al BBC, Roger Harrabin, a explorat domeniul noilor tehnologii cu emisii scăzute de carbon.

De pildă, oamenii de știință au inventat un gadget „magic”, care aspiră cerneala de pe hârtia de imprimantă, astfel încât fiecare coală poate fi folosită de 10 ori. Această tehnologie urmează să

reducă semnificativ cantitatea de emisii de dioxid de carbon (CO2) din industria hârtiei și a celulozei, prin reducerea cererii de hârtie de birou. Așa-numita „de-imprimantă” are ca secret hârtia special acoperită, care împiedică pătrunderea cernelii (sau a tonerului sub formă de pulbere) în pagină. Un laser puternic vaporizează apoi cerneala. Dezvoltatorul sistemului este Barak Yekutiely, de la Reep Technologies, din Israel. „Dacă ne pasă de planetă, trebuie să încetăm să tăiem atâția copaci”, spune el.

În nordul Suediei, o companie este un exemplu strălucit al modului de a elimina CO2 din producția de oțel. La nivel global, industria emite aproape trei miliarde de tone de gaz pe an – care este aproximativ egal cu toate activitățile anuale producătoare de CO2 din întreaga economie indiană. În mod normal, fabricarea oțelului implică amestecarea rocii purtătoare de fier cu cocs – care derivă din cărbune – apoi supraîncălzirea acestuia la 1.500 de grade Celsius, folosind cărbune sau gaz foarte poluant. Căldura declanșează o reacție chimică ce transformă fierul într-un precursor al oțelului. Dar acest lucru creează și mai mult CO2 – de fapt, procesul produce mai multe tone de CO2 decât… oțel. Însă în orașul Lulea – la sud de Cercul Polar – gigantul producător de oțel SSAB a găsit o modalitate de a opri crearea de CO2.

Primul pas este utilizarea energiei regenerabile – cum ar fi turbinele eoliene sau hidroelectricitatea – în loc de cărbune pentru a produce căldura necesară. Pasul doi este înlocuirea cocsului cu hidrogen în etapa de reacție. În loc să producă CO2 ca produs secundar, reacția cu hidrogenul și fierul produce doar H2O… apă. Cererea este deja mare pentru primul oțel cu dioxid de carbon zero din lume – atât de mare, încât producătorii refuză în prezent noi comenzi.

Industria cimentului produce 2,5 miliarde de tone de CO2 pe an. Cimentul este principalul ingredient de lipire pentru betonul care formează structurile din viața oamenilor. Dar realizarea acestuia implică încălzirea calcarului și asta creează nori de CO2. Valorificarea cărbunelui sau a gazului pentru a furniza căldură creează o doză dublă. Acum producătorii de beton experimentează cu alte materiale de legare, care nu trebuie să fie pregătite în același mod, iar jucătorii mari din industrie își propun să fie neutri în emisii de carbon până în 2050. Firma feroviară HS2 construiește un viaduct în Buckinghamshire, în sud-estul Angliei, făcut dintr-un „sandwich” de ciment și oțel. Acest design inteligent permite utilizarea mai redusă de materialul prin valorificarea diferitelor proprietăți fizice ale cimentului și oțelului. Inginerii spun că această inovație reduce costurile materialelor și scade la jumătate emisiile de CO2 care ar fi fost înregistrate într-o construcție tradițională.

Industria materialelor plastice este un alt fruntaș al emisiilor de CO2. Aproape tot plasticul din lume este derivat din petrol și gaze foarte poluante. Dar în Țările de Jos, o firmă bio-chimică, Avantium, revendică o premieră mondială – un plastic pe bază de plante care rivalizează cu PET, (tereftalat de polietilen), folosit pentru a face majoritatea sticlelor de băuturi.

Noul produs se numește PEF (polietilen furanoat) și se spune că produce cu o treime mai puține emisii decât PET. Materia primă este derivată din grâu și porumb. „L-am gustat și este ca și cum aș fi mâncat zahăr”, mărturisește Harrabin.

Energia necesară pentru a produce aluminiu din roca de bauxită este atât de mare, încât marile firme s-au situat acolo unde energia regenerabilă este abundentă și ieftină, în locuri precum Islanda, cu energia sa geotermală și hidroenergie. Deși mai mult de 95% din aluminiul produs este reciclat, chiar și cantitatea rămasă necesită temperaturi ridicate – așa că, în Dortmund, Germania, reînvie o invenție veche de peste 100 de ani: o mașină care preia așchii de aluminiu, apoi le încălzește și le comprimă printr-un fel de tub de aluminiu reformat la o fracțiune din emisiile de reciclare normală.

Prof. Julian Allwood, de la St Catharine’s College, Cambridge, rezumă: „Atât de mulți dintre noi ar dori să avem o soluție bazată pe inventarea unei noi tehnologii. Dar, din păcate, nu inventarea ei este problema. Ceea ce contează este viteza cu care putem extinde lucrurile. Soluțiile de care avem nevoie trebuie să se bazeze fundamental pe tehnologii care există deja – și este vorba și despre a face lucrurile diferit”.

Imagine de Elias de la Pixabay