By Avansata societate japoneză șochează prin contraste. Pe de o parte, este de o curățenie sclipitoare, este riguroasă și frugală și reciclează cu o originalitate și o eficiență remarcabile. Ca prim stat care a gândit o strategie de alimentare cu hidrogen și cu ținte ambițoase de independență energetică, națiunea rămâne în același timp o campioană a producerii și utilizării de ambalaje… din plastic.
Japonia și-a stabilit un obiectiv ambițios pentru energia regenerabilă în mixul de electricitate al națiunii până în 2030 și își propune să atingă obiectivul de neutralitate de carbon în 2050. Conform planului, asumat de Guvernul japonez, sursele regenerabile ar trebui să reprezinte 36-38% din energie în 2030, dublu față de nivelul din 2019 și cu mult peste ținta anterioară pentru 2030, de 22-24%. Bazându-se pe disciplina emblematică a poporului și argumentând cu urgența măsurilor, autoritățile din Țara Soarelui-Răsare au plusat ulterior: obiectivul pentru 2030 de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră a fost stabilit la 46%.
Cu toate miile de comentarii contra și numeroasele controverse – dezastrul de la Fukushima, din 2011, nu avea cum să se șteargă din memoria colectivă în acești ani – cea mai recentă politică vine cu modificări semnificative. În energia verde, Japonia va urmări ca 14-16% să provină din solar, 5% din eolian, 1% din geotermală, 11% din hidroenergie și 5% din biomasă. Culmea – ținta de energie nucleară a Japoniei a rămas neschimbată, la 20-22%. Pentru a atinge obiectivul, aproximativ 30 de reactoare vor trebui repornite, de la doar opt care funcționează acum (țara avea anterior 54 de reactoare operabile, potrivit Reuters).
Experții afirmă, însă, că acest scop nuclear va fi dificil de atins în urma vatastrofei de la Fukushima, care a dus la o schimbare majoră a opiniei publice. „Ținta pentru 2050 și obiectivul pentru 2030 de a reduce emisiile cu 46% sunt deciziile corecte, deoarece aduc Japonia la standardele globale. Dar țara va rata probabil obiectivul pentru 2030, deoarece sursele regenerabile ar putea atinge doar 30%, din cauza lipsei de sisteme solare adecvate, iar energia nucleară ar putea crește doar cu până la 15%, cu aproximativ 20 de reactoare în funcțiune”, consideră Takeo Kikkawa, vicepreședinte al Universității Internaționale din Japonia.
Utilizarea cărbunelui va fi redusă la 19%, de la o țintă anterioară de 26%, în timp ce gazul natural lichefiat (GNL) va fi redus la 20%, de la 27%, iar și petrolul va fi redus la 2% (de la 3%).
Combustibilii mai noi, cum ar fi hidrogenul și amoniacul, vor reprezenta aproximativ 1% din mixul de energie electrică până în 2030. „Japonia și-ar putea atinge obiectivul pentru 2050, deoarece se așteaptă ca amoniacul și hidrogenul să devină combustibili fără carbon pentru energie termică și arma supremă a Japoniei pe drumul către neutralitatea carbonului”, adaugă Kikkawa, care este și consilier guvernamental pe probleme energetice. Dar…
Renewable Energy Institute a lansat recent traducerea în limba engleză a raportului „Reexamining Japan’s Hydrogen Strategy: Moving Beyond the Hydrogen Society Fantasy”. Mai exact, denumind „fantezie” ambițiile Japoniei pe domeniul hidrogenului, specialiștii niponi „dau Cezarului ce este al Cezarului” – în 2017, guvernul japonez a devenit primul din lume care a formulat o strategie națională privind hidrogenul, declarând că „Japonia este într-o poziție bună pentru a accepta provocarea de a aduce inovație înaintea altor țări și ar trebui să conducă lumea în utilizarea hidrogenului” – dar același document prăbușește iluziile politicienilor, cu țintele lor anunțate în conferințe de presă: „Cinci ani mai târziu, Japonia a ajuns la performanțe cu mult sub obiectivul său principal de a crește gradul de utilizare a pilelor de combustie și a vehiculelor cu celule de combustibil, iar stațiile de hidrogen construite în toată țara au fost puțin utilizate. Eforturile Japoniei de a produce hidrogen verde necesar pentru a realiza o societate decarbonizată au rămas în urma celor din țările europene”.
Mai precis, Ministerul Economiei, Comerțului și Industriei a fost forțat să admită că Japonia este în urmă în dezvoltarea electrolizoarelor necesare pentru producerea hidrogenului verde. Diferențele între costurile energiei regenerabile dintre Japonia și alte țări sunt încă mari – un alt factor care afectează prețurile acestui combustibil.
„Strategia de bază pentru hidrogen din 2017 este greșită, atât în ceea ce privește utilizarea hidrogenului, cât și modul în care este produs. Prezintă o viziune a unei societăți a hidrogenului în care acesta este utilizat în fiecare sector și promovează construirea unui lanț de aprovizionare la scară largă fără a ști unde și cât de mult există cererea de hidrogen. Mai mult, promovează utilizarea hidrogenului gri, care nu contribuie la reducerea emisiilor. O astfel de strategie trebuie rectificată fără întârziere.
Strategia guvernului neglijează hidrogenul verde și acordă prioritate hidrogenului gri și albastru derivat din combustibili fosili, neglijează dezvoltarea surselor de energie regenerabilă, reflectând o strategie energetică distorsionată și stabilește obiective scăzute pentru implementarea surselor regenerabile atât pentru 2030, cât și pentru 2050”, punctează documentul.
Dar politicul, ca.. politicul. Potrivit raportului, în octombrie 2020, prim-ministrul Yoshihide Suga a declarat că Japonia va atinge neutralitatea carbonului până în 2050. În aprilie 2021, a mărit obiectivele de scădere a emisiilor de gaze cu efect de seră ale Japoniei pentru 2030. Al șaselea Plan Strategic Energetic, formulat în octombrie 2021, precizează că Japonia „ar urma să atingă neutralitatea carbonului prin realizarea unei societăți a hidrogenului și că va revizui Strategia de bază pentru hidrogen în lumina rolului hidrogenului în epoca neutralității carbonului”. Cu alte cuvinte, „fantezia” a rămas pe ordinea de zi.
Cu toate acestea, în vara lui 2022 guvernul nu prezentase un calendar concret pentru strategia de revizuire „și continuă să repete aceleași inițiative și politici ca înainte, chiar și în raportul intermediar pentru Strategia Energiei Curate”, arată Renewable Energy Institute.
Între timp, la baza celebrului bun simț japonez, acolo unde cetățenii intervin, este nevoie ca înainte de a aerisi casa și a o ilumina cu energie curată să se facă și… curățenie. Țara continuă să fie unul dintre cei mai mari producători de plastic din lume, din cauza unui adevărat „cult” pentru împachetat – numai la capitolul sticle de plastic producția a crescut fulminant, la peste 23 miliarde de unități în 2021 față de 14 miliarde în 2004, notează BBC.
Cu toată tehnologia de reciclare și cu toată disciplina oamenilor, peste 2,5 miliarde de sticle din plastic sunt arse, ajung pe câmpuri sau în apele oceanelor. „Este din ce în ce mai ieftin să produci materiale plastice de unică folosință și, odată cu globalizarea, este ușor pentru țări din Asia să le importe”, detaliază jurnalistul Tetsuji Ida, de la Kyodo News, care scrie articole despre criza plasticului și alte probleme de mediu de mai bine de 30 de ani.
Doar că japonezii caută și găsesc soluții, pe care apoi le și pun în aplicare, în felul eficient care a făcut celebră această națiune. Primele în linie sunt magazinele. Unele au început să taxeze în plus ambalajele din plastic, altele le primesc la schimb, altele vând marfă în mbalaje de hârtie. Iar atunci când se implică și autoritățile locale, rezultatele sunt spectaculoase: orașele Kameoka, din Kyoto, și Kamikatsu, din Tokushima, au rate de reciclare de aproximativ 80%, iar în Kamikatsu, Academia Zero Waste, o organizație non-profit înființată pentru a promova eliminarea deșeurilor, lucrează de ani buni cu producătorii pentru a dezvolta programe de răscumpărare a produselor uzate.
Comments