By Omului contemporan îi trebuie o mulțime de lucruri – de la o zi de viață începe cu scutece și biberoane, continuă cu caiete și ghiozdane, ajunge la telefoane mobile și mașină, casă, balsam de păr, hrană, apă, medicamente etc., etc. Ca să trăiască sănătos îi trebuie ulei de palmier (pentru care se defrișează masiv… pe alt continent) și ca să trăiască bine îi trebuie carne de vită argentiniană, adusă cu costuri foarte mari de dincolo de lume.
Pentru marele consum al omului modern există un mare comerț la decarbonizarea și ecologizarea căruia trendul actual se „uită” cu groază, întrucât sectorul este enorm – reprezintă 50% din PIB-ul global. Asta da provocare pentru urgența tranziției la o lume mai sustenabilă.
Toată lumea se întreabă cu ce combustibil se vor mișca vapoarele care ne aduc gaz natural lichefiat din SUA, avioanele care ne aduc plantele exotice de la Tropice și camioanele care ne aduc condimentele din Asia, cum se va ecologiza una dintre cele mai mari mișcări planetare, cea a bunurilor de etern consum. Un exemplu: peste 90% din comerțul mondial este transportat peste oceanele lumii de aproximativ 90.000 de nave maritime.
La fel ca toate modurile de transport care folosesc combustibili fosili, navele produc emisii de dioxid de carbon care contribuie în mod semnificativ la schimbările climatice globale. Pe lângă dioxidul de carbon, navele eliberează și alți poluanți. Industria de transport maritim este responsabilă pentru o proporție semnificativă a problemei schimbărilor climatice globale – iar industria continuă să crească rapid. „Dacă transportul mondial ar fi o țară, ar fi al șaselea cel mai mare producător de emisii de gaze cu efect de seră”, sintetizează europe.oceana.org.
Pe scurt, ce spun mințile luminate ale planetei despre decarbonizarea și ecologzarea marelui poluant care este comerțul, dincolo de înlocuirea ambalajelor din plastic cu unele din hârtie?
Momentan, … planuri, strategii, discuții
Dezbaterile privind sustenabilitatea comerțului nu sunt noi – există preocupări de ani buni cu privire la emisiile de transport, externalizarea emisiilor, defrișările cauzate de mărfuri comercializate și distrugerea mediului legată de lanțul de aprovizionare, poluare și aruncarea deșeurilor în străinătate, printre altele. Cu toate acestea, comerțul a fost, de asemenea, o sursă enormă de creștere și prosperitate și a contribuit la scoaterea a milioane de oameni din sărăcie în ultimele decenii. Și tot comerțul este un mijloc important de difuzare a tehnologiei și a noilor servicii, vitală pentru combaterea schimbărilor climatice și asigurarea circularității materiale.
Potrivit Forumului Economic Mondial, multe părți interesate realizează că poate fi valorificat comerțul în mod proactiv pentru acțiuni de mediu. De exemplu, multe lanțuri valorice ar putea fi regândite pentru economia circulară, determinând noi parteneriate. Guvernele pot încuraja și stimula în continuare trecerea la alternative ale materialelor, acolo unde este posibil.
2022 ar putea fi un an important pentru agenda comercială durabilă. Un grup de peste 70 de țări s-au reunit recent pentru a lansa o colaborare în domeniul comerțului și al durabilității mediului. Grupul lucrează asupra măsurilor climatice legate de comerț – cu alte cuvinte, politici comerciale – comerț cu bunuri și servicii de mediu și economia circulară. Un alt grup de peste 60 de guverne a lansat discuții despre comerț și poluarea cu materiale plastice. Lucrările se vor concentra pe îmbunătățirea transparenței și monitorizarea tendințelor comerciale în acest domeniu, precum și pe identificarea modalităților de sprijinire a comerțului cu alternative de plastic și tehnologii durabile de gestionare a deșeurilor, printre altele. Noua Zeelandă, Costa Rica, Fiji, Islanda, Norvegia și Elveția au început să lucreze la un Acord privind schimbările climatice, comerțul și durabilitatea (ACCTS) încă din 2019. Experții așteaptă unele progresele pe câțiva dintre pilonii principali, deși războiul din Ucraina pare să fi răsturnat și mișcarea acestor preocupări, punându-le în stand-by.
„Munca guvernelor privind coerența reglementărilor, proiectarea politicilor bazate pe standarde internaționale, reducerea barierelor în calea bunurilor și serviciilor ecologice, facilitarea comerțului circular și multe altele ar putea ajuta cu adevărat la alinierea sistemului comercial la eforturile de durabilitate. Nu este nevoie de un nou sistem comercial; mai degrabă, de unul îmbunătățit”, arată Forumul Economic Mondial. Exemplele nu lipsesc. În luna decembrie, la Kigali, în Rwanda, va avea loc primul Forum mondial al economiei circulare, care reunește parteneri publici și privați, cu accent pe accelerarea tranziției juste către o economie circulară în Africa – un continent în care încep și se termină multe lanțuri de aprovizionare.
Acțiunea pe acest front s-a accelerat în regiune, cu recent înființata African Circular Economy Alliance (ACEA) și cu un număr tot mai mare de guverne implicate, care includ economia circulară în strategiile și planurile lor de dezvoltare climatice. De asemenea, Europa, care și-a impus ținte ambițioase pentru tot ceea ce înseamnă tranziția la o lume mai curată și mai durabilă, a lansat o propunere legislativă pentru un mecanism de ajustare a frontierei de carbon, cu scopul de a preveni relocarea acestuia, în cazul în care producția se mută în străinătate din cauza prețului ridicat. Este vorba despre aplicarea unui cost al carbonului asociat cu producția importurilor de fier, oțel, ciment, îngrășăminte, aluminiu și electricitate.
În plus, pe baza Planului său de acțiune pentru economia circulară, Comisia UE, în urma consultărilor inițiale, țintește inclusiv textilele. De altfel, 2022 este un an important pentru taxonomia UE, care vizează extinderea investițiilor durabile și îndeplinirea obiectivelor privind acordul ecologic. Urmare a tuturor acestor mișcări, Parlamentul European va adopta în perioada următoare o rezoluție privind comerțul și dezvoltarea durabilă. „Capitolele privind comerțul și dezvoltarea durabilă trebuie să fie o piatră de temelie a acordurilor noastre de liber schimb, iar UE trebuie să fie capabilă să asigure și să monitorizeze implementarea efectivă a acestora. Salutăm propunerea Comisiei de a folosi sancțiunile comerciale ca ultimă soluție împotriva partenerilor comerciali vinovați de încălcări grave ale angajamentelor comerciale și de dezvoltare durabilă, cum ar fi Acordul de la Paris sau convențiile Organizației Internaționale a Muncii”, consideră Marie-Pierre Vedrenne, vicepreședinte al comisiei pentru comerț internațional, și europarlamentarul Samira Rafaela.
Estimarea impactului se lasă așteptată
În plan global, deși Organizația Națiunilor Unite a adoptat 17 Obiective de Dezvoltare Durabilă (ODD) cu 169 de ținte, se știe încă foarte puțin despre impactul comerțului internațional asupra progresului către atingerea țintelor ODD. Pe de o parte, comerțul internațional a îmbunătățit scorurile țintă ODD ale majorității țărilor dezvoltate evaluate (65%), dar le-a redus în cazul a peste 60% din țările în curs de dezvoltare. În plus, deși poate părea paradoxal într-o lume care vorbește tot mai des despre proximitatea aprovizionării, comerțul dintre țările îndepărtate a contribuit mai mult la atingerea acestor ținte globale decât cel dintre țările apropiate geografic, arată lucrarea „Impacts of international trade on global sustainable development”, publicată de nature.com.
Până una, alta, raportul „Greening International Trade”, elaborat sub egida ONU, servește drept reper pentru actorii dornici să „navigheze” în conversația privind un comerț mai „verde” și mai durabil. Concret, potrivit documentului, ecologizarea comerțului internațional necesită o reformulare a narațiunii privind mediul și comerțul, precum și o agendă de perspectivă care să includă politici ambițioase de mediu la nivel național și internațional, o politică comercială care să conducă transformarea economică ecologică, dată fiind cota enormă a comerțului în economia totală, să reducă impactul negativ asupra mediului al comerțului internațional și politicilor comerciale, să sprijine lanțurile internaționale de aprovizionare durabile și procesele democratice, transparente și responsabile de elaborare a politicilor comerciale.
Practic, în vizunea ONU, ecologizarea comerțului trebuie să înceapă cu legi puternice de mediu, reglementări, instituții și aplicare la nivel național, completate de acorduri internaționale care stabilesc obiective, ținte și obligații comune, inclusiv standarde minime. Guvernele pot aborda strategic măsurile și tarifele aplicate la granițele lor, pot actualiza regulile și politicile comerciale relevante pot sprijini obiectivele de mediu, de decarbonizare, de trecere la combustibili verzi, de consum durabil. Iar dincolo de regulile comerciale, raportul evidențiază o serie de căi suplimentare către o cooperare interguvernamentală mai puternică în domeniul comerțului ecologic: ajutorul pentru comerț ecologic, finanțarea acestuia, monitorizarea, clasificările comerțului ecologic și evaluările impactului.
Comments