By Ca și cum ar fi de pe altă lume – dacă privim spre pașii pe care îi face lumea pe direcția înlocuirii combustibililor fosli și trecerea la energie verde – multe state din Balcani sunt încremenite în micile lor „combinații” locale, în birocrație și înapoiere energetică, tributare în continuare cărbunilor și altor combustibili fosili. Mai rău, de fiecare dată când o inițiativă privată „intră în depășire”, obstacolele se dovedesc colosale.
În Bosnia, de pildă, legăturile dintre energia solară și suportul din partea statului sunt atât de complicate, încât amenință să lase țara în coada tuturor clasamentelor. În urmă cu trei ani, un grup de activiști locali din satul Pecka, din nordul țării, și-a propus să exploateze potențialul soarelui și să construiască o centrală solară pe acoperișul Centrului de vizitatori Pecka. A fost prima o astfel de centrală solară din Bosnia rurală. Inițiativa a fost rezultatul unei campanii care a strâns 7.000 de euro și la care a contribuit inclusiv Programul ONU pentru Dezvoltare (PNUD). Dar la un an de la instalarea lor, cele 15 panouri solare nu au generat nici măcar un kilowatt de electricitate. Legea care reglementează alimentarea rețelei electrice este neterminată, iar reprezentanții centrului se tem că inclusiv utilizarea sistemului instalat pentru a produce propria energie ar putea complica ulterior conectarea la rețea. „Am depus o cerere de racordare la utilitatea locală în iulie 2021 și încă așteptăm un răspuns. Birocrația oficială este atât de grea, de parcă am fi construit o centrală hidroelectrică”, spune Boro Maric, proprietarul Centrului de vizitatori Pecka. De asemenea, Maric a invocat „o lipsă acută de informare despre întregul proces”, care a îngreunat proiectul. După instalarea sistemului, de exemplu, centrul a fost informat că va trebui să plătească încă 4.000 de euro pentru a se conecta la rețea.
Bosnia și Herțegovina este un stat federal format din două „entități”: Republica Srpska, cu majoritate sârbă, și Federația Bosnia – Herțegovina, dominată de bosniaci și croați. Cele două entități au fost create prin Acordurile de pace de la Dayton, care au pus capăt războiului din 1995. În timp ce luptele politice și statutul țării în Europa sunt într-o eternă frământare, lumea merge mai departe și, cel puțin pe direcția îndeplinirii obiectivelor climatice, Bosnia și Herțegovina mai are un drum lung de parcurs: peste 60% din energia țării provine din combustibili fosili. Pe hârtie, țara este pregătită devină neutră până în 2050, dar această țintă este considerată o iluzie într-un stat în care cărbunele este rege, după cum scre Deutsche Welle. „Energia în Bosnia este condusă de companii deținute de stat. Dacă este de stat, este influențată de politic. De aceea nu vor să schimbe nimic”, spune economistul Damir Miljevic, de la Centrul pentru Tranziție Energetică Durabilă, care pledează pentru energia regenerabilă. Dar autoritățile continuă să promită că vor avea o cotă de energie din surse regenerabile de cel puțin 40% până în 2030, conform angajamentelor internaționale.
Va reuși? De exemplu, țara a anunțat că intenționează să instituie un sistem de stabilire a prețurilor și de comercializare a CO2 până în 2026, ceea ce ar putea intra „în coliziune” cu interesele industriei cărbunelui, afirmă experții. Cele mai mari obstacole sunt repartizarea foarte complicată de către stat a competențelor în domeniul energiei și interesele puternice ale industriei. Nu numai entitățile Bosniei au autonomie completă în luarea deciziilor când vine vorba de energie, la fel și cele zece cantoane din cadrul Federației. „Aceste proceduri complicate sunt motivul încetinirii proceselor de decarbonizare din Bosnia. Fiecare canton trebuie să își prezinte acordul pentru fiecare proiect, urmat de entitate și apoi de stat”, încearcă o explicație Halko Balavac, de la Ministerul Federal al Energiei, Minelor și Industriei.
Coșmarul birocratic din calea proiectelor de energie regenerabilă este punctat și de Senad Salkic, director la Elektroprivreda BiH, companie publică de utilități electrice din Bosnia, cu sediul în Sarajevo: „Avem proiecte în care municipalitatea, cantonul, entitatea și statul au jurisdicție și este nevoie de trei până la cinci ani pentru a obține toate permisele”.
În ceea ce privește legile care permit energia regenerabilă, Republica Srpska a adoptat recent statute, dar acestea nu sunt finalizate. Este adevărat, pe de altă parte, că această entitate a Bosniei-Herțegovina a contractat proiecte în domeniul energiei regenerabile în valoare de peste 1 miliard de euro, după cum a anunțat Petar Djokic, ministrul Energiei. Guvernul Republicii Srpska a adoptat un program care prevede instalarea a 50.000 de centrale solare mici pe unități rezidențiale și comerciale din întreaga entitate, cu o capacitate totală de aproximativ 250 MW. Programul ar urma să fie implementat de către compania de energie electrică de stat Elektroprivreda Republike Srpske (ERS), care va oferi, de asemenea, finanțarea inițială necesară pentru instalarea micilor centrale solare, potrivit unui comunicat al Ministerului. Programul va fi implementat prin apeluri publice, care vor fi deschise tuturor gospodăriilor și întreprinderilor din Republica Srpska, arată instituția.
Ce le lipsește, totuși, statelor din Balcani pentru a trece la „soare, apă și vânt” și de ce continuă în pas lent trecerea la energie regenerabilă și în același timp se importă în ritm alert combustibili fosili, se arde cărbune și țările își taie propriile păduri?…
În Albania, Kosovo, Muntenegru și Macedonia de Nord se deschid abia acum noi burse de energie care vor asigura piețele integrate necesare pentru absorbția unor volume mari de surse regenerabile. În paralel, însă, „există profit și putere în status quo: în persistența cărbunelui în Bosnia și Herțegovina, a energiei hidroelectrice în Albania și a petrolului și a gazelor în alte părți. Dacă elitele politice și de afaceri din regiune nu îmbrățișează cu toată inima logica surselor regenerabile – ceea ce nu este cazul în prezent – piețele regiunii vor rămâne favorabile combustibililor fosili”, scrie Paul Hockenos, analist politic specializat în Europa Centrală și de Est.
Comments